Căluşarii din Teiuş

I-auzi una, i-auzi două, i-auzi trei, moşu Victor printre ei. 

Al treilea de la stânga e bunicul, pe vremea când era flăcău.

Artistului nostru

Pentru biografia oficială, dar mai ales pentru tabloidele care îl vor vâna după publicarea pe acest blog a filmului "Beliş(i), mon amour", aici detalii senzaţionale despre artistul, muzicianul, cinematografistul, vărul,

OVIDIU (tetea)

Fotografii inedite, excepţionale, surprinzătoare

Cu bunica!

1954

 Meditând la o adaptare cinematografică a Fraţilor Karamazov!

1956

Cu spielhoseni şi Ligi!

1960

  Mozzartinho (sau Paganinho) şi Ligi!

1960

La propria sa căsnicie!

1980

La poza asta se cere o completare. Observaţi vă rog că şi Radu, care era copil, e în costum. 

Unde-i ăla care a venit în tricoul negru pe care scria cu alb

"MIE NU-MI FACE NIMENI PROGRAM" ?!

Delia

HOLIUD, fi pe faza !

Ovidiu fiind profesor de muzica si muzica e o arta din cele sapte ca si filmul, s-a gandit bine si ne-a facut cateva filmulete.

Dupa experientele lui facute "pe" copii si dupa ce anterior mai facuse filme - chiar distribuite pentru public- a regizat ,a filmat, a dublat, a montat si ne-a dat opera in care sa ne vedem respirand,razand si incercand sa facem spirite.A iesit fain.
Primul film era in Belisul ploios, din toamna anului 2010.

http://youtu.be/AuxZw7VEX_c        Belis-2010

Din partea criticii,a mea,adica a lui Mihai,nu pot decat sa dau un premiu de excelenta si nu pentru intreaga cariera fiindca sper sa mai continue ,sa persevereze.

In anul urmator, la tabara de la Roica a mai facut un film.Sper sa mai faca si la alte intalniri.

http://youtu.be/E-cq8uyraxY        Roica-2011


Din opera lui Ovidiu prezentata aici, nu poate sa lipseasca un film facut in apropiere de Roica,la Piatra Craivii.Aici prin anii 60 s-a descoperit legendara cetate Dacica : Apoulon.

http://www.youtube.com/watch?v=nLS3fVIw8oY

Galeria fraţilor şi surorilor Popa

Ovidiu a căutat prin sertare şi cu pozele găsite de el putem să ni-i amintim pe părinţii noştri mereu tineri şi frumoşi.

Aurelia

Lola

Vali şi Cornelia

Ştefan

Jenu şi Dora

Nunta lui Jenu - acasă

Nunta lui Jenu

Toţi fraţii la mormântul părinţilor Valeria şi Victor

Delia

Scurt istoric al INTALNIRILOR

                   Am fost, noi verii, totdeauna legati de Teius.
                   Aici erau bunicii nostrii, Victor si Valeria . Aici veneam in vacante sau cu alte ocazii mai mult sau mai putin festive. Ovidiu are si alte legaturi cu Teiusul.Pentru el Teiusul este orasul copilariei.
Si fetele ,Gabi si Lili sunt Teiusence get - beget.
Cand veneam eu , Mihai din Aiud, de la numai 12 Km si veneam cu bicicleta ,il gaseam pe el si bineinteles pe bunici.Ma jucam cu Ovidiu prin sura,prin gradina,pe ulita,pe la gara,prin parcul garii,pe langa stadion,pe vale ,prin vale,pe la Mures si nu mai stiu eu pe unde.Dar casuta bunicilor era ca un nod , ca un punct de reper,ca un loc de unde sa pleci, dar si unde sa vi.Nu eram noi prea constienti de ce se intampla inafara universului nostru: intovarasire,colectivizare, cote, canal, puscarie, partizani anticomunisti, detinuti politici, prizonieri din razboi reintorsi acasa, servicii, bani. Bunicii erau acolo.Cu conia , bucataria de vara sau iarna, cu sura si grajdul ,cu vaca si uneori vitel ,cu fantana din fata coniei si casuta cu tarnat, cea cu doua camere micute in care grinzile spoite maroniu inchis, acum as zice de culoare wenghe, te ajutau sa dormi daca stateai cu ochii atintiti la ele.
                  Toate au fost "amintiri din copilarie", pana cand bunicii s-au dus direct  si ei in amintire. Mai intai a fost rapus bunicul si apoi bunica. Amandoi au plecat asa de tineri ca astazi te si minunezi ca le puteam spune Mosule si Bunica.
                  Asa cum au fost cand nu au mai fost, au facut sa ne strangem ,cred ca pentru prima data toti verii si verisoarele impreuna.

                 La mormantul lor ne-am strans la un moment de comemorare si am facut primele poze cu totii impreuna. S-a cuvenit ca mai intai sa faca o poza parintii nostrii de aceeasi mama si tata si apoi noi, urmasii lor.
                Erau tineri de nu se poate spune si noi eram copii si adolescenti.

Şi toată familia - în 1970

               Au trecut anii.La gasca noastra s-a mai adaugat un verisor . Radu Popa , fiul lui Dora si al mezinului bunicilor, Eugen.
              
               Si el, Radu,s-a dus prea repede in amintire, lasand in loc, o durere neostoita pentru unii,
pentru altii surprinzatoare. Iar pentru altii a fost numai un capitol incheiat dureros si nefiresc.

               Radu ne-a strans din nou impreuna.

             Si am zis : sa ne intalnim in fiecare an sa ne amintim de cei plecati dintre noi, dar si sa fim impreuna cu bucurie cu drag si cu mandrie de toti ai nostrii.